Ea se trezii speriata de tunetele de afara , dintr-un vis feeric dorindu-si sa fie real . Cu miscari lente se ridica ca din pat , pentru a isi bea cafeaua . Sorbi cafeaua cu lacomie . Cand mai ramasese doar cateva picaturi izbi cana de perete . Cafeaua se prelinse pe perete . Picaturile curgeau ca lacrimile cristaline care ii alunecau pe obrazul delicat cand aflaseca el nu mai traia .
Deodata ii apare in fata o imagine cenusie , nu stia exact ce era . Peste cateva clipe ii daduse o impresie coplesitoare . Era el , in locul unde ajunsese el si din care nu se va mai intoarce . Un dor nespus o lovi in inima . Stia ca el era acolo unde nu trebuia . Nimic nu putea sa risipeasca norii ce se adunase pe cer , intunecant totul . Ea ofta , stand in fata televizorului cu o poza prafuita si plina de amintiri in mana . Cei care pierdusera persoane dragi spusesera ca imaginea loc se pierduse odata cu trecerea timpului . Insa in cazul ei era invers . Imaginea lui devedea din ce in ce mai clara . Uneori il vedea atat de limpede in fata ei incat simtea o durere coplesitaore in jurul inimii . Telefonul suna , iar ea era cufundata in vechile amintitri nu il putu auzii .Afara se intunecase si ploaia inca nu incetase . Ce naiba sa mai faca ? Ii era dor de el . Isi luase o haina pe ea , apoi se privii in oglinda . Privirea ei purta urmele zilelor de suferinta . Cobora in graba scarile blocului si se indreptase spre cimintir . Ajunsese . Se asezase langa el . Nu il simtea , dar el stia ca era acolo . Fata scrisese un bliet , scoase ceva din geaca , apoi il inghitise . Ea credea ca va fi mai bine asa . Cazuse peste mormantul lui .
Peisajul infiorator ramasese neschimbat pana a doua zi . Toti ramasese socati de ce vazusera . …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu